Stiri

Codul muncii a fost modificat

01.03.2011

 Emil Boc: “Guvernul a decis astazi sa isi asume raspunderea pe Codul Muncii. Ce inseamna asta? Ca a decis sa promoveze proiectul de lege privind Codul Muncii prin procedura constitutionala a asumarii raspunderii in fata Parlamentului. Pe scurt, daca Codul Muncii este aprobat, el va merge in celelalte etape procedurale, eventual la sesizarea Curtii Constitutionale, dupa care la presedintele Romaniei, asta in conditiile in care o motiune de cenzura depusa in urma asumarii raspunderii este respinsa de catre Parlament. Acum, in aceasta seara, ne-am propus impreuna cu ministrul Muncii sa va prezentam cele mai importante modificari ale Codului Muncii si sa raspundem la intrebarile dvs, urmand ca in perioada urmatoare sa mentinem acelasi dialog cu toti cei interesati de modificarile la Codul Muncii.

Prima problema: De ce este nevoie de modificarea Codului Muncii? Si as sintetiza in cateva puncte necesitatea modificarii Codului Muncii.
1. Pentru ca romanii sa-si gaseasca mai usor un loc de munca.
2. Pentru ca angajatorii sa poata angaja mai usor salariati in Romania.
3. Pentru ca salariatii sa poata fi platiti mai bine.
4. Pentru ca romanii sa-si poata gasi mai usor, eventual, un al doilea loc de munca daca doresc.
5. Pentru ca mai putini angajatori in aceasta tara sa foloseasca munca la negru. Adica ce inseamna asta? Cu cat mai putini angajatori, mai putine firme vor folosi munca la negru, cu atat vom avea mai multe contracte de munca. Avand mai multe contracte de munca, vom avea mai putini oameni asistati social, care vor depinde de bugetul statului. Asta ce inseamna? Ca mai multi oameni vor fi asigurati la pensie, la somaj sau la asigurari de sanatate, pentru ca un contract de munca iti ofera aceste garantii cu privire la dreptul la pensie sau la asistenta medicala sau la somaj. Or, atata vreme cat muncesti la negru, o asemenea protectie iti lipseste. Spun asta in contextul in care, pe de-o parte, flexibilizam piata fortei de munca, pe de alta parte, asa cum veti vedea, vom inaspri drastic sanctiunile pentru aceia care vor incerca in continuare, dupa modificarile la Codul Muncii, sa foloseasca munca la negru. Nu in ultimul rand, aceasta modificare a Codului Muncii face parte dintr-un program mai amplu al Guvernului de creare de noi locuri de munca pentru romani. Urmatoarea etapa va fi cea legata de reducerea contributiilor de asigurari sociale, ce va veni cu impuls suplimentar in directia crearii de noi locuri de munca.

De asemenea, as vrea sa stiti ca actualul Cod al Muncii este din anul 2003. Si atunci s-a adoptat tot prin procedura asumarii raspunderii. Din anul 2003 incoace, au intervenit cel putin doua evenimente importante. In primul rand, intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Asta inseamna ca directivele europene in materia dreptului muncii trebuie sa fie preluate si integrate in legislatia muncii din Romania. Acest lucru il face noul Cod al Muncii. De asemenea, am avut de-a face cu o criza economica extrem de dura, iar aceasta criza ne-a aratat ca Romania are probleme cu legislatia muncii din perspectiva posibilitatii ca cetatenii acestei tari sa-si poata gasi mai usor un loc de munca si sa nu aiba bariere de natura legislativa in calea aceasta a ocuparii unui nou loc de munca. De altfel, intr-un clasament realizat de World Economic Forum, Romania este pe locul 114 din 139 de tari in ceea ce priveste rigiditatea pietei muncii. Adica, practic, suntem printre locurile din urma in lume cu privire la posibilitatea de a ocupa usor un loc de munca. Pe locul 114 din 139. Asta inseamna ca avem o legislatie care nu da posibilitate romanului sa isi gaseasca mai usor un loc de munca.

Acum, avand in vedere aceste date generale, care sunt modificarile de baza la Codul Muncii? Prima: tema contractului de munca pe durata determinata. Aici vreau sa spun din capul locului urmatorul lucru: regula ramane in continuare contractul de munca pe durata nedeterminata, dar in privinta contractului de munca pe durata determinata venim cu o anumita flexibilizare, dand posibilitate si angajatorului si angajatului sa ocupe mai usor un loc de munca. De altfel si aici, intr-un clasament european, Romania se afla pe ultimul loc, si repet, pe ultimul loc in ceea ce priveste ponderea contractelor de munca cu durata determinata in totalul contractelor de munca incheiate intr-o tara. Repet, suntem pe ultimul loc. Acest clasament ne arata faptul ca Romania are o pondere de 1,1% fata 27,1%, de exemplu, Polonia, sau o medie de 14% in Uniunea Europeana. Deci, acest clasament al Uniunii Europene ne arata faptul ca Romania are o problema cu legislatia. Si de aceea intervenim pe aceasta componenta a contractului de munca pe durata determinata.

Care este situatia acum? Contractul individual de munca pe durata determinata potrivit actualului Cod aflat in vigoare astazi, nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 24 de luni. Noi facem urmatorul lucru: marim aceasta perioada pentru care poate fi incheiat un contract de munca pe durata determinata de la 24 de luni la 36 de luni. Asta ce inseamna? Ca se vor putea ocupa mai usor locuri de munca. Pentru cineva care doreste, fie un al doilea loc de munca sau pentru cineva care este implicat intr-un proiect mai amplu va avea posibilitatea sa-si gaseasca cu mai multa usurinta locul de munca pe care si-l doreste. Pentru ca de foarte multe ori un angajator care are nevoie de o persoana pentru a duce la bun sfarsit un proiect, un program, dar nu stie daca dupa epuizarea lui poate sa-l mentina pe durata nedeterminata, astazi prefera sa-l tina la negru, sa-l plateasca la negru, in loc sa-i incheie un contract pe o durata determinata de trei ani de zile, pentru ca nu stie dupa epuizarea celor doi ani daca poate sa-si continue activitatea sau nu. Noi am dat posibilitatea acum pe de-o parte extinzand de la 24 de luni la 36 de luni, iar dupa expirarea termenului initial se poate prelungi contractul individual de munca pe perioada determinata numai cu acordul scris al partilor, adica ambele parti trebuie sa fie de acord ca o masura de protectie si pentru salariat, deci sa existe acordul scris, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau lucrare. Deci, in concluzie, pe aceasta cale, vor putea fi incheiate mai multe contracte de munca, cei care astazi lucreaza la negru vor trece sa lucreze cu contract de munca si, in consecinta, cei care sunt in cautarea unui al doilea loc de munca, cu siguranta, il vor putea gasi mai usor. Subliniez asta. Repet inca o data: contractul de munca pe durata nedeterminata ramane regula. Doar ca flexibilizam piata muncii dand posibilitatea ca mai usor, pentru un proiect, cum ar fi un proiect european, de exemplu, sau alte proiecte sa se poata angaja un al doilea loc de munca sau pe o durata determinata.

In Europa, cum este practica? Ca sa vedeti: in Cehia, in Polonia, in Suedia sau in Marea Britanie, numarul maxim de contracte succesive pe durata determinata este fara limita, repet, fara limita. Durata maxima a unui singur contract pe durata determinata este, de exemplu, in Ungaria cinci ani, in Polonia sau in Marea Britanie este fara limita. La noi este, asa cum ati vazut, 36 de luni, iar durata maxima cumulata a contractelor succesive de munca pe durata determinata este de opt ani in Germania sau fara limita in Polonia si atunci ne miram ca aceste tari au reusit sa aiba un grad mai mare de ocupare a fortei de munca, pentru ca au o asemenea legislatie care permite angajatorului si angajatului sa stabileasca mai usor relatii contractuale de munca. Codul nostru, din nefericire, care, repet, este din 2003, inainte de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, nu permite o asemenea flexibilitate.

In ceea ce priveste durata maxima a timpului de lucru, despre care vreau sa vorbesc, pentru ca aici am auzit tot felul de afirmatii fanteziste din partea inclusiv a unor lideri de sindicat, ca prin modificarea Codului Muncii se revine sau se introduce sclavagismul in Romania. Este o afirmatie profund gresita si care nu are nici un fel de sustinere. De ce spun asta? Pentru ca aici s-au facut referiri la faptul ca romanii vor fi obligati sa lucreze 16 ore pe zi si vor fi ca atare exploatati. Vreau sa fiu foarte bine inteles: textul Constitutiei se respecta si nu se modifica, pentru ca este textul fundamental al tarii. Ce ne spune Constitutia Romaniei, in art. 41 alin. 3? Durata normala a zilei de lucru este in medie de cel mult opt ore – asta ne spune Constitutia Romaniei. Durata normala a zilei de lucru este, in medie, asa spune Constitutia, de cel mult opt ore. Care este textul actual din Codul Muncii, ca sa stim cum avem si ce se preconizeaza a se schimba. Art. 111 din actualul Cod al Muncii, deci astazi in vigoare, ne spune urmatorul lucru: durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Deci 40 de ore obisnuite, plus maxim opt ore suplimentare. Asa este Codul Muncii astazi. Mai departe, ce spune actualul text din Codul Muncii? Prin exceptie, durata timpului de munca ce include si orele suplimentare poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculate pe o perioada de referinta de trei luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana. Deci actualul Cod al Muncii spune ca la un interval de trei luni de zile nu putem depasi sa avem o medie mai mare de 48 de ore pe saptamana. Numai ca aceasta medie de 48 de ore pe saptamana se calculeaza la un interval de 3 luni. Asta spune Codul actual al Muncii in vigoare.

Mai departe, actualul Cod al Muncii spune ca pentru anumite sectoare, unitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca se pot negocia, prin contractul colectiv de munca, perioade de referinta mai mari de trei luni, dar care sa nu depaseasca 12 luni, adica actualul Cod al Muncii ne da posibilitate sa calculam media celor 48 de ore pe saptamana chiar si la nivelul celor 12 luni. Deci, este sclavagism in Romania, in momentul de fata, cu aceste prevederi ale Codului Muncii? Ele sunt in vigoare. Ce modificam noi? Singura modificare substantiala, daca poate fi considerata substantiala, este aceea ca termenul de referinta de trei luni de zile, cum este acum in Codul Muncii, pentru calcularea mediei de 48 de ore pe saptamana, se modifica la patru luni. Deci, calculam media de 48 de ore pe saptamana nu la trei luni, ci la patru luni. De ce facem asta? Pentru ca sunt foarte multe activitati sezoniere, in constructii sau in turism, unde este nevoie sa ai o mai mare flexibilitate a relatiei dintre angajator si angajat cu privire la durata de munca pe care o presteaza sau la tipul de munca pe care o presteaza un salariat si doar dam posibilitatea sa calculeze aceasta medie de 48 de ore pe saptamana la un interval de patru luni. In continuare, si noi lasam posibilitatea prin contracte colective, prin intelegerea partilor, daca se doreste, si acolo unde este nevoie, sa se poata merge ca aceasta perioada de referinta, asa cum este si acum, sa se calculeze pana la nivelul unui an de zile, adica la 12 luni. Dar textul de referinta, repet, ramane acelasi. Deci categoric resping orice acuzatie care ar spune ca prin aceasta modificare a Codului Muncii ne intoarcem la sclavagism sau am pune o povara suplimentara pe umerii romanilor. Nu facem altceva decat sa dam angajatorului si angajatului o posibilitate mai usoara sa isi negocieze timpul de munca, dar cu pastrarea, repet, mediei de 48 de ore pe saptamana, medie permisa si de textul Constitutiei si de actualul Cod al Muncii in vigoare.

A treia modificare pe care o propunem: stabilirea performantei ca si criteriu de evaluare. Aici este intr-adevar o mutatie, spun eu, de substanta, cu privire la modul de a vedea contractul de munca. Ce inseamna stabilirea performantei ca si criteriu de evaluare? Inseamna ca prin contractul individual de munca ce se semneaza intre angajator si angajat, cand iti ocupi un loc de munca, se stabilesc doua lucruri: A: obiectivele de performanta individuala, adica ce trebuie sa faci tu la locul acela de munca pentru care te-ai angajat sau in care te-ai angajat si care sunt criteriile de evaluare a realizarii acestor obiective de performanta. Deci de la inceput stii, cand te angajezi, ce se asteapta de la tine si cum esti evaluat. Este un plus de rigoare, se stabileste prin acordul semnat in baza contractului individual de munca. De ce este important acest lucru? Este important ca in cazul in care ar aparea problema concedierilor colective, pentru diverse motive prevazute de Codul Muncii, la concedierea colectiva criteriile sociale se aplica dupa criteriile de performanta. Cu alte cuvinte, cand imi selectez personalul, in primul rand am grija de performanta, iar mesajul cel mai important pe care il transmitem tuturor romanilor este urmatorul, poate nu este foarte popular si stiu asta, dar este foarte sanatos pentru economie si pentru ce inseamna progresul acestei tari: Daca iti faci treaba si esti performant, legea te apara. Te apara si in cazul contractului individual de munca, te apara si in fata instantei, daca cineva ar abuza si te-ar concedia daca tu esti performant si iti vezi de treaba si iti faci treaba. Daca te ocupi de altceva si nu de performanta, evident ca atunci acest lucru nu vine in favoarea ta, dar pentru cei care vor fi buni si isi vor face treaba, sa stie ca ii apara legea peste tot si intotdeauna. Este un mesaj extrem de important pe care il transmitem acelora care lucreaza in campul muncii.

Acum, in privinta sporului pentru munca de noapte. As vrea sa stiti ca prin modificarea propusa creste de la 15% la 25% din salariul de baza sporul pentru munca de noapte, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin trei ore de noapte din timpul normal de lucru. Cu alte cuvinte, cei care lucreaza in conditii mai grele in perioada de noapte au posibilitatea sa fie platiti mai bine. Este o modificare importanta a Codului Muncii pe care am impus-o. In privinta muncii la negru, un element asupra caruia am insistat foarte mult in modificarile propuse: am inasprit drastic sanctiunile pentru munca la negru. De ce? Pe de o parte, asa cum am spus, am venit cu elemente de flexibilizare, sa poata fi angajatii oamenii mai usor, sa-si gaseasca mai usor un loc de munca, sa nu fie atata birocratie, sa nu fie atat de multe proceduri complicate. Daca si dupa aceasta flexibilizare, totusi utilizezi munca la negru, sanctiunile trebuie sa fie mai aspre. Si sanctiunile sunt de doua feluri: pe de o parte, amenzile se tripleaza de cele mai multe ori pentru cei care utilizeaza munca la negru, iar daca prin munca la negru intelegem faptul ca un angajator foloseste mai mult de cinci salariati la negru, sanctiunea este amenda penala sau inchisoarea de la 1 la 2 ani. Adica, in functie de gravitate, am gradat si sanctiunile: triplarea amenzilor pe de o parte, iar pe de alta parte, daca folosesti mai mult de cinci salariati ca munca la negru, sanctiunea este de natura penala, amenda penala sau inchisoare de la 1 la 2 ani, cu posibilitatea – atentie! – pentru instanta, in caz de infractiune, ca pedeapsa complementara, deci in functie de gravitate, sa dispuna si alte masuri complementare. Ce inseamna asta? Ca in cazul in care un angajator ar folosi 100 de angajati, 50 de angajati, 150 de angajati la negru, instanta poate – nu este obligata – poate sa mai dispuna si una dintre urmatoarele masuri: sa dispuna instanta, in cazul utilizarii in maniera grava a muncii la negru si pierderea totala sau partiala a dreptului angajatorului de a beneficia de prestatie, ajutoare sau subventii publice inclusiv din fonduri europene pentru o perioada de pana la cinci ani sau instanta ar putea sa dispuna interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achizitii publice pentru o perioada de pana la cinci ani. Deci interzicerea dreptului de a participa la contracte de licitatii in Romania, daca, repet, ar fi vorba de fapte grave prin care s-ar ajunge la utilizarea muncii la negru. Aceste prevederi sunt preluate din legislatia europeana si le aplicam ca atare si in Romania, pentru ca am spus ca unul dintre scopurile pe care le are acest Cod al Muncii este si acela de a compatibiliza legislatia romaneasca cu legislatia europeana.

In privinta contractelor colective de munca, pentru ca am vazut foarte mult invocata aceasta critica, vreau sa subliniez din capul locului: actualul Cod al Muncii nu este facut pentru a intari pozitiile unor lideri de sindicat, fie ei si de nivel national, ci este facut pentru romani, ca ei sa-si poata gasi mai usor un loc de munca. In acelasi timp, subliniez ca actualul Cod al Muncii nu desfiinteaza contractele colective de la nivel national, ci doar stabileste ca aceasta tema se va reglementa prin legea contractelor colective de munca, ce urmeaza a fi adoptata dupa Codul Muncii. Acest lucru l-am stabilit si la nivelul coalitiei si l-am comunicat si sindicatelor. Deci, cei care afirma ca prin noul Cod al Muncii dispar contractele colective de munca fac o afirmatie gresita care nu are acoperire in textul pe care l-am propus. Dimpotriva, asa cum ati vazut, am evidentiat in foarte multe situatii ca aspectele discutate se vor negocia, discuta in cadrul contractelor colective de munca de la diverse nivele, de la nivel de unitate, la nivel de ramura sau de nivel national pentru ca actualul Cod al Muncii, repet, nu abroga legislatia contractelor colective de munca. Aceasta tema urmeaza sa fie stabilita ulterior, in cadrul pachetului legislativ, care vizeaza contractele colective de munca.”

Ministrul Muncii, Familiei si Protectei Sociale Ioan Botis a aratat: “As dori sa asigur toti cetateni Romaniei ca, in calitate de ministru al Muncii, sunt extrem de constient si de responsabil fata de ceea ce reprezinta modificarile la Codul Muncii. Vreau sa va asigur ca am promovat aceste modificari dupa ce am constatat ca timp de 20 de ani piata muncii s-a schimbat foarte putin in Romania si nu are dinamica necesara. Si as ruga pe toti romanii, in special cei care cred ca isi pot valoriza munca si pot trai din munca lor onesta si cinstita, sa creada si un ministru care, in ultimul timp, a redus rata somajului, a crescut numarul contractelor de munca in Romania si a redus cheltuielile cu asistenta sociala cu 6,8% in prima luna a anului 2011. Nu vad de ce ar fi crezuti cei care timp de 20 de ani au clamat ca stiu ce este mai bine pentru Romania, cu conditia ca ei sa ramana pe acele pozitii de lideri sindicali, si au dovedit pana acum ca, din pacate, nu au reusit sa transforme nimic in bine in ceea ce ii priveste. Din pacate nu au reusit sa transforme in bine nici viata celor pe care sustin ca ii reprezinta.

Vreau sa va arat aici, statistic, ce inseamna rata de ocupare in Romania, din 2002 pana in 2011, si pentru cei care stiu ce inseamna piata muncii, am sa va transmit un lucru foarte clar. Inainte de modificarea Codului Muncii, in 2002. rata de ocupare era de 58%. Dupa modificarea Codului Muncii. rata de ocupare in Romania era de 58%. Vorbesc de valori medii, ce impact a avut Codul Muncii pe piata muncii. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca, in mod constant, in ultimi ani am avut cam acelasi numar de salariati si, pe acelasi numar de salariati, in timp, a crescut aceasta povara a asistentei sociale, a indemnizatiilor de somaj, a pensiilor. Acest lucru trebuie schimbat. Acesta este mesajul meu.

Romania are nevoie de mai multi salariati, Romania are nevoie de mai multi contributori. Si vreau sa intelegeti ca modificarea propusa la Codul Muncii vine exact in aceasta idee. Aceeasi populatie activa de foarte multi ani ramane cu acelasi numar de contracte. Acest lucru inseamna ca, daca nu gasim solutii legislative si economice, suntem in situatia de a ne imprumuta pentru a sustine aceste cheltuieli sociale, lucru care din punctul meu de vedere nu trebuie sa se intample. Si le spun tuturor celor care cred in munca lor ceea ce spun de la inceputul mandatului meu, chiar daca este un mesaj crestinesc: nu va temeti, cei care stiti sa traiti din munca dumneavoastra, pentru ca aceasta munca o sprijinim, munca celor care se trezesc in fiecare dimineata, munca celor care sunt constienti ca au responsabilitati fata de familie si munca celor care dau si tarii o parte din ceea ce in fiecare zi aduc ca si contributie la bunastarea acestei tari.

As vrea sa fac o corelatie cu tot ce am schimbat, in Codul Muncii, in legatura cu directivele europene. Am auzit foarte multi „cunoscatori” pronuntandu-se in legatura cu directivele europene pe care le-am incalca. Nu incalcam nici o directiva. Am creat o legislatie in avantajul romanilor si al Romaniei. Noi trebuie sa devenim mai competitivi, sa cream un avantaj la nivel regional pentru Romania, astfel incat sa avem investitori si sa cream noi locuri de munca. Sa va citesc absolut toate directivele, pentru a le putea verifica, si sa-mi dati un exemplu prin care sa-mi demonstrati ca am incalcat vreo directiva:
Directiva 1999/70 a Consiliului Europei cu privire la acordul cadru in legatura cu munca pe perioada determinata;
Directiva 2003/88 directiva cu privire la timp de lucru;
Directiva 1198/59 privind concedierile colective;
Directiva 2008/104 privind agentul de munca temporara.
Si vom mai avea o directiva care se va regasi in HG ulterior cu privire la siguranta si sanatatea locului de munca 91/383.
Deci toate aceste directive au fost respectate si, in multe situatii, nu am aplicat directiva integral, pentru ca directivele au un cadru mult mai riguros de exprimare, ci am mers pe varianta care avantajeaza cel mai mult lucratorul roman.

As dori sa dau cateva exemple, in paralel cu ceea ce se intampla in alte tari din Europa, la perioada de proba. Am crescut aceasta perioada de proba pentru functiile de executie de la 30 la 90 de zile. Am sa va spun ce prevede legea in Italia si va dau exact legea, pentru a putea verifica – Legea nr. 604/1996 spune ca termenul este 6 luni. Deci exista termene si mai lungi decat cele prevazute in Romania pentru perioadele de proba. Pentru functiile de conducere avem un termen prevazut de 120 de zile pentru perioada de proba. In Ungaria, termenul este stipulat si in contractele colective de munca si nu poate sa depaseasca 3 luni de zile. Va rog sa-mi spuneti – si am luat extreme, o tara ex-comunista la fel ca si Romania si o tara din spatiul original al UE, Italia – unde am excedat in acest caz directivele. Deci, cu siguranta ceea ce am propus noi cred ca este o linie mediana pe care am mers si o linie intelepta. Pentru ca este si dreptul angajatului si dreptul angajatorului de a-si verifica unul celuilalt competentele sau capacitatea de acceptare. Pentru ca, in perioada proba, angajatul sau angajatorul pot sa decida. Daca angajatul nu doreste sa ramana, in continuare, la munca in perioada celor 90 de zile, poate sa plece fara preaviz. Sigur, acelasi drept il are si angajatorul. In consecinta, nu facem decat sa sprijinim anumita mobilitate de care piata muncii are nevoie.

In ceea ce priveste concedierea colectiva, s-a discutat foarte mult despre drepturile pe care le-ar pierde angajatul. Vreau sa specific un lucru foarte clar: noul Cod al Muncii nu dereglementeaza in nici un fel concedierea ori individuala ori colectiva, ca procedura. In cazul concedierilor colective trebuie respectate absolut aceleasi proceduri precum cele prevazute in actualul Cod al Muncii. Si stiti ca dureaza pana la 60 de zile aceste proceduri, care prevad si salarii sau plati compensatorii si care raman in vigoare. Dar, vine si spune un lucru extrem de corect: dupa ce am terminat raporturile de munca, eu, ca angajator, nu mai pot sa am obligatii fata de tine, ca fost angajat. Aceasta obligatie o are statul roman, pentru ca statului roman i se platesc contributii. Toti platim contributii la Agentia de Ocupare a Fortei de Munca si, in acest context, consider absolut obligatoriu ca statul roman sa se ocupe de cel care a fost concediat in felul acesta. Angajatorul nu mai este in situatia ca, timp de 9 luni, sa fie obligat sa preia aceiasi oameni inapoi. Pentru ca eu cred: cu siguranta acel angajator a facut concedierea pe un motiv sau altul, si facand concediere pe motiv de performanta, nu poate lua inapoi aceiasi oameni care nu au avut performanta. Nu poti obliga pe angajator sa-ti angajeze aceiasi oameni care, din motive de slaba performanta, au fost concediati, ci trebui sa lasam angajatorului capacitatea de a se misca liber in economie. Pentru ca, altfel, o sa-i spunem noi ce afacere sa-si faca, cum sa-si faca afacerea, pe cine sa angajeze si cum sa angajeze si nu avem acest drept, ca stat.

Un alt lucru pe care vreau sa il mentionez este legat de agentul de munca temporara. Aici este o directiva preluata integral. Nu ne-am atins deloc de directiva europeana, am preluat acea directiva si am transpus-o in legislatia nationala pe singurul considerent, poate cel mai solid la prima vedere: ca suntem obligati ca, pana in decembrie 2011, sa transpunem integral aceasta directiva, altfel intram in infrigement si platim. Platim din banii nostri pentru faptul ca nu am transpus aceasta directiva. Agentul de munca temporara, asa cum este prevazut ca activitate in Codul Muncii si ulterior va fi reglementat printr-o hotarare de guvern, inseamna acel mod de a culege resursa umana disponibila si de a o plasa pe un loc de munca. Este un intermediar, de care piata muncii are nevoie. El se orienteaza cel mai bine, are dinamica cea mai buna pe piata muncii. Pentru ca el se conecteaza si la angajat, si la cel care vrea sa utilizeze forta de munca. Deci, este omul care creeaza legatura cea mai buna intre cerere si oferta in zona economiei. Si noi acest lucru l-am reglementat: am spus ca exista posibilitatea de a avea pe piata muncii un agent activ. Pentru ca unul in mod pasiv il avem – si vorbim de Agentiile de Ocupare a Fortei de Munca. Agentiile de Ocupare a Fortei de Munca preiau in mod static cererea si pun fata in fata somerul cu angajatorul. Ori agentul de munca temporar actioneaza in mod activ, cauta forta de munca si o plaseaza acolo unde este nevoie. Si din acest rationament cred eu ca trebuie sa acceptam reglementarile prevazute in directiva europeana: pentru ca sunt corecte si vor aduce modificari de substanta pe piata muncii din Romania.

Mai este o problema si poate ca, dupa multe momente de tacere, trebuie sa fac cateva referiri la ceea ce se intampla in zona sindicatelor. Accept sa fiu atacat si sa mi se transmita tot felul de avertismente, nu este nici o problema. Am lucrat in toate domeniile, cred eu, majore ale economiei romanesti. Am lucrat si in constructii, am lucrat si in industria grea, am lucrat si in administratie, am lucrat si in economia privata si cunosc toate aceste segmente. Dar oriunde am fost la televizor, i-am vazut pe aceiasi oameni, pe aceiasi 5-6 lideri sindicali care ne impartaseau din valorile lor supreme. Acesti oameni au comis atac la persoana. Nu am facut niciodata referire la ei si probabil ca nici nu este onorabil sa ma comport in acelasi mod ca si ei, dar vreau sa le transmit ca acest Cod al Muncii, din pacate, nu le afecteaza astazi in nici un fel interesele. Pentru ca problema cea mai importanta pentru ei este legata de contractul colectiv la nivel national – ei sunt cei care negociaza cu patronatele, ei stabilesc regula jocului. Eu am propus ca aceste contacte sa ramana la nivel sectorial. Aceste contracte negociate la nivel sectorial ar dinamiza relatiile intre angajatori si reprezentantii angajatilor, ai salariatilor sau sindicatul, sa spunem, de sector, ar permite celor din randul doi si trei, acelor lideri sindicali care astazi nu reusesc sa iasa la suprafata, le-ar sa devina mult mai puternici, sa-si spuna si ei cuvantul atunci cand reprezinta intr-adevar, in mod corect, interesele salariatilor. Eu m-as simti mult mai confortabil sa stiu ca pe ramura mea, pe sectorul meu, am un lider puternic care ma reprezinta – sunt metalurg si stiu ca, pe sectorul metalurgie, am un lider puternic care imi negociaza salarizarea pe alt nivel de ceea ce se intampla la nivelul national. Deci ar fi interesul meu, ca muncitor, sa am un asemenea lider. Am inceput, sau am incercat sa transmit acest sentiment: ca avem nevoie de reglementari pe fiecare nivel sectorial, de reglementari in domeniul contractelor colective. Nu sa le eliminam, sub nici o forma, sub nici o forma nu am spus si niciodata nu o sa sustin ca aceste contracte colective trebuie eliminate. Am spus doar ca, la nivel national, nu sunt bine reprezentate interesele tuturor, pentru ca se pierde mesajul. Atunci cand exista un segment profesional bine reprezentat, acel segment profesional isi va negocia cel mai bine un contract colectiv de munca si isi va negocia cel mai bine drepturile. Si vom avea patronate autentice si sindicate autentice. Dar astazi, vreau sa va spun in mod foarte clar, prin Legea 130/96 acest contract colectiv de munca la nivel national ramane in vigoare. Prin lege, acest contract este reglementat si astazi acest contract ramane in vigoare, nu se pierde nimic din puterea acestor lideri sindicali, desi am propus si am negociat timp de trei luni o modificare de substanta. Le-am cerut, asa cum ne cer ei ca si clasa politica sa ne schimbam, le-am cerut si lor sa se schimbe, sa inteleaga ca lumea aceasta are nevoie de alta dinamica, ca Romania are nevoie de un avantaj regional, astfel incat sa putem atrage investitori si sa cream noi locuri de munca. Orice loc de munca creat sa stiti ca este si in beneficiul sindicatului. Va fi un nou membru al sindicatului acel om. Si propunerea pe care am facut-o a fost aceea de a avea totusi un pact social. Am incercat pana in ultima clipa sa negociem acest pact social si sa reglementam un Cod al Muncii flexibil, modern, adaptat la ceea ce inseamna dinamica economiei de astazi. Nu am reusit si vreau sa le spun celor care sunt amorsati si trimisi in strada ca nu merita sa faca acest gest. Ar merita sa aiba rabdare, sa vada ce inseamna Romania peste sase luni, peste opt luni, peste zece luni. Asteptati, nu va temeti si aveti incredere. Romania va arata altfel in scurt timp. Va multumesc.”